..sa fie criza ?! (de vina )

Un weekend excelent planuit si dus la 'bun sfarsit' in intregime, cu concertele de la Polus(felicitari Zdob si Zdub& Vita de vie), cu un meci al CFR-ului in care a jucat bine dupa vre-o 2 ani de aparare, cu chefuri ce nu lipsesc vineri si sambata seara( pupici Adinutza si bine ai revenit Bamboo) dar si cu o 'plimbare' pana la Rachitele, la cascada Valul Miresei.
Ne trezeste Adela, sambata, de cu dimineata( pe la 11), sa adunam trupa si sa mergem spre Valea Draganului, n-a fost sa fie si rapid ne-am schimbat optiunea spre cascada si bine am facut. Iau masina sa fug pana 'la sediu' dar pe cand intru pe aleea Alverna dau de o ambulanta de bloca iesirea asa incat am luat-o pe alta alee la dreapta. Ghinion de cu dimineata, o alta masina, de bucurestean, parcata pe mijlocul aleei ma face sa virez spre dreapta si dau peste o gura de canal de pompieri ce se inalta semet vre-o 25 de centimetri din beton si instant imi taie cauciucul. Ei bine eu mandru ca am roata de rezerva si cric, imi mai ramane sa gasesc cheie sa desfac suruburile de la roata. Fiind in parcarea de langa eveniment, se opreste o masina si forteaza cu cheia lui pana se indoaie( nu am reusit nici sa le clintim), un amic de la sala imi ofera ajutorul lui spunandu-mi de ceva spuma ce se umfla in cauciuc, trece chiar pe langa mine o prietena de a mea, cu masina, (proaspat imbarcata spre Belis) si se ofera sa ma duca la cel mai apropiat atelier. Dupa ce revin cu o cheie adevarata incepe showul dezsurubarii in care alt nene din bloc vine si ma ajuta( probabil din mila) spunandu-mi ca si fiu'so o terminat la poli si nu stie sa schimbe roata(imi zice asta de 3 ori desi ii spun ca am pana la fiecare 6 luni si ma pricep deja). Pleaca nenea si incep sa dau ciocane si tzevi in roata sa iasa de pe osie, dupa alte 10 minute mai trece un nene care gaseste parghia perfecta(avea muult mai multa exp ca si mine) si roata sare afara. La pusul celei de rezerva m-am descurcat de minune fara sa mai strang admiratori.
Ceea ce vreau defapt sa spun este ca, dupa eveniment am inceput ca tot romanul 15 minute sa dau telefoane, sa trezesc lume sambata la 12, sa deranjez petrecaretii de vineri noaptea in speranta ca imi dau un sfat, poate au ei cheia respectiva sau poate ma consoleaza ascultandu-mi patzania si injuraturile catre pompieri ca au lasat canalul ala incredibil acolo(poza de facebook) catre bucuresteni in general(ca aveau din nou un exemplar de seama acolo)..si mai sunt cativa vinovati. Dar dupa ce mi-am rezolvat mica problema, pe drumul spre Rachitele, am inceput sa rememorez ce mi s-a intamplat, mi-am dat seama ca dupa ce comunitatea mi-a sarit in ajutor am uitat de telefon(am uitat si haina pe gard), am uitat si de nervii inerenti si deodata mi-a aparut un zambet de multumire. Zambet ce venea din sentimentul acela ca nu esti singur pe lume, ca nu te trezesti degeaba in fiecare dimineata si ca traiesc intr-o comunitate care stie sa se solidarizeze, sa se stranga in jurul celui nevoias, fie el gras sau slab, fie el pdlist sau psdist, fie el Stelist, 'U'-ist, CFR-ist sau fan Urziceni.
Cred enorm ca SOLUTIA de iesire din criza, de pe toate palierele, a natiunii noastre este "coagularea unei societăţi civile active, cu un pronunţat spirit de solidaritate !". Nu am inventat-o eu aceasta idee, ci un ziarist elvetian ce facea analiza Romaniei, dar din momentul ce am citit-o am stiut ca de asta am ramas in tara, de asta m-am implicat civic si politic si toate astea pentru ca 'speranta' este un 'obicei' ce moare greu.

p.s. pentru voi toti care mi-ati reaprins speranta intr-o comunitate.. chiessiezzz !!!